Am făcut un liceu de matematică. Am prieteni analişti financiari. Şi nici aşa nu mă prind unde-mi sunt banii. Adică cei pe care îi dau la stat, în loc să-i dau pe pantofi. Sunt sigură că mă înţeleg:
- Bărbaţii care nu mă pot scoate la masă pentru că dau 16% impozit pe venitul din salariu
- „Micuţii îngeraşi” care nu primesc o ciocolată în plus pentru că se duc 0,75% din bani la fondul de salarii
- Taximetriştii cărora le-am micşorat bacşişul, pentru că deja am dat vreo 20% din salariu pentru CAS, dar ei tot prin gropi mă plimbă
- Doamna de la 3, care oricum nu înţelege nici care-i treaba cu RADET-ul, darămite cu TVA-ul care i-a muşcat încă 5% din franzelă.
Etc...
Ideea e că:
- cheltuielile din banii publici sunt un mister pentru foarte mulţi cetăţeni, informaţiile privind alocările şi execuţiile bugetare fiind hieroglife pentru non-finanţişti
- cu excepţia unor informaţii foarte vagi privind unele investiţii şi informaţiile apărute în media cu privire la cum se cheltuiesc banii publici, cetăţenii nu au cunoştinţe şi control privind locul misterios în care pleacă taxele şi impozitele plătite
Acum sunteţi pregătiţi să ştiţi şi...
